De ce ? Simplu . Ceea ce ne defineste si ne diferentiaza de celelalte vietati , sunt aceste doua stari existentiale , fara ele noi nu am fi oameni , si fara oameni , Pamantul nu ar mai avea nici'un rost sa se roteasca .
Iurbirea este un sentiment atat de fascinant si de complex ... nu'l poti intelege decat atunci cand il experimentezi , il traiesti cu adevarat - la fel si credinta . De ce sunt "forte" ? Pentru ca actioneaza asupra omului cu o puetere incredibila , inconstient si complet independent de voina omului . Ele vin atat din exterior cat , mai ales din interiorul fiintei umane si ne conduc fiecare pas si fiecare gand pe care il avem .
Nu noi alegem pe cine sa iubim , iubirea se intampla pur si simplu , exceptia de la regula este desigur iubirea paternala care este patologica si ereditara si care ne'a fost data ca un dar , fiind desigur lianul care mentine intreaga umanitate . Daca nu ne'am iubi nici parintii Pamantul s'ar numi Gradina Zoo iar noi am fi niste simple animale .
Avem impresia ca ne alegem singuri prietenii , partenerii , iubitii , dar nu e asa ; ajungem in situatii in care persoana de langa noi este cu totul si cu totul diferita decat idealul pe care il ai stabilit in cap . Si atunci , daca lucrurile stau chiar asa , de ce ne este dat sa intalnim persoanele respective , sa constuim relatii sau prietenii cu acestea , de ce Eros alege sa ne uneasca in cele mai traznite combinatii ? Poate pentru ca oamenilor le este dat sa invete tot de la oameni ; intr'o uniune , fiecare invata cate ceva de la celalalt , iar la sfarsitul vietii , toate aceste lucruri pe care le'am invatat ne definesc ca oameni . Nu conteaza daca finalul este unul fericit sau nu , daca fata a ramas impreuna cu baiatul , importante sunt clipele petrecute impreuna .
Desigur iubirea are forme care mai de care mai ciudate , de la ura la simpatizare , de la a fi indragostit pana la a fi dezgustat , de la suparare pana la fericire , dar nimic nu se compara si nicio alta forma a iubirii nu e mai perfecta decat cea pentru Dumnezeu . Iubirea pentru Dumnezeu implica automat credinta , singura iubire pe care stii ca o vei primi neconditionat si irevocabil este iubirea lui Dumnezeu catre tine , si asta este cred cel mai reconfortant gand al fiintei umane , sa stii ca cineva acolo sus de iubeste .Este adevarat ca noi , oamenii ne mai abatem de la drumul cel drept , neglijand iubirea pe care o avem fata de El , dar important este sa stim sa gasim drumul inapoi , si sa speram ca Dumnezeu in iubirea Lui infinta pentru oameni ne va ierta.
Dupa cum spuneam iubirea implica credinta si cel mai tragic lucru este atunci cand oamenii isi pierd credinta ori fata de Dumnezeu , ori fata de cel de langa el . E ca si cum totul s'ar degrada , chiar si cilpele frumoase petrecute impreuna . Indoiala este cea mai grea boala a sufletului omenesc , precum un parazit ,ea se hraneste cu tot ce este mai bun in om , lasand in urma doar gol si cenusa , ca un pamant ars care stii ca nu va mai fi vrodata roditor . Insa ca orice boala are si un remediu lasat tot de bunul Dumnezeu : iertarea si uitarea .
Cum poti ierta pe cineva care te tradeaza in cel mai dureros mod , cum poti uita faptele celui de langa tine ? In asta consta frumusetea lui Dumnezeu, pt. ca stii ca in relatia cu El , nu'ti vei pune niciodata aceste intrebari , pt. ca Dumnezeu nu te va trada niciodata.Si totusi daca ar fi sa raspun la intrebari cred ca raspunsul ar fi simplu : prin iubire . Sa lupti pentru cineva indiferent de cat de mult a gresit, sa uiti tot , doar de dragul de a avea acea persoana langa tine , sa inveti sa iubesti din nou . Asta este iubirea suprema pe care un om poate sa o aiba fata de semenii sai , iubirea prin sacrificiu .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu