Stii ce e ciudat? Iti spun eu ce e ciudat: cand o persoana pleaca din viata ta. Despartirile sunt ciudate.
Vorbesc aici despre cele trei tipuri de despartiri principale, interumane , bine-inteles:
-atunci cand te desparti de cineva pt. ca acea persoana a murit (aceasta fiind cea mai grea despartire, mai acida, mai dureroasa, mai fulgeratoare, pt ca smulge intr"o fracitune de secunda o parte din tine)
-despartirea de persoana iubita, si ma refer aici la "divortul" sentimentimental. Este, dealtfel, o despartire idioata, o ipocrizie pe care oamenii si'o permit din cauza unei inconstiente narcisiste de nebanuit. "Divortul" dintre membrii unui cuplu este o despartire tampita din doua puncte de vedere : unu , pt ca ajungi la divort din cauza faptului ca iti dai seama ca langa tine nu e persoana potrivita , nu e sufletul tau pereche , nu el cel care ar trebui sa te completeze ; ceea ce te face un idiot/o idioata pt ca n'ai fost cababil/capabila sa iti dai seama de asta de la inceput , pt ca ti'ai permis tie cat si partenerului sa va "aruncati" intr'o relatie desi subconstintul vostru stia foarte bine ca nu va rezista. In mare parte, de acest tip de divort au parte oamenii foarte ignoranti, care nu dau importanta sufletului , intimitatii noastre personale. Ignoranta si idiotenia oamenilor nu este decat o mare pierdere de timp, energie si sentimente atat ale tale cat si ale partenerului , lasand in urma doar un gust amar si regrete.

In viata nu ai timp decat sa iubesti persoana potrivita.

Si doi, ajungi la "divort" din cauza egoismului si al orgolilului. Sunt atat de rari oamenii capabil sa se daruiasca sufleteste, intru'totul persoanei iubite. Cum pot fii oamenii atat de inconstienti? Daca ai norocul de a'ti intalni iubirea, cum de iti permiti si ipocrita pretentie de a nu fi cu pers. respectiva ,pe motivul orgolilui si egoismului ? Cand vine vorba de iubirea adevarata, aceste cuvinte nu exista. Viata e mult prea scurta ca sa o petreci facand ambtii, si daca te aflii printre norocosii care iubesc ,atunci doar fa'o ! Doar iubeste ! Pentru ca iubirea nu are nici'o definite.

 Iubirea doar este.

-si in sfarsit, despartirea de prieteni. O despartire controlata de univers, cand drumurile voastre inceteaza sa se mai intersecteze ,pt ca fiecare dintre voi trebuie sa ajunga intr'un anumit loc, pe un alt drum , unde are de indeplinit alt destin, departe de al tau.
Vorbesc despre despartirea de prietenii din copilarie, de la liceu, din facultate sau dintr'o perioadata importanta din viata ta; de acei prieteni care compun amintirile tale cele mai frumoase. Amintiri pe care le iubesti si le pastrezi cu pasiune in suflet pana la batranete.
E greu sa'ti vezi prietenii plecand, facandu'ti cu mana in semn de un "la revedere" nesigur.Ii vezi carand geamantanul cu amintiri pe care i l'ai incredintat, un geamantan pe care doar el poate sa'l care si sa'l deschida, un geamantan care contine intreaga perioada si care speri sa o tina captiva  acolo pt cand iti va fi dor. Dar de cele mai multe ori nu se intampla asa , de cele mai multe ori si prietenul tau vede acelasi lucru in tine: te vede facandu'i cu mana si tinand geamantanul lui cu amintiri, si la fel ca si tine iti incredinteaza toate amintirile sperand ca o sa le tii in siguranta pana cand se va intoarce.
SI astfel nu exista nici un geamantan, si toate amintirile se pierd in terminalul aeroportului numit Timp. Pt ca asta e vrerea lui , nu putem cara bagaje cu trecutul, trebuie sa le pierdem , trebuie sa suferim dupa ele in prezent si sa speram ca le vom regasi in viitor.

Aceasta, cea din urma despartire are pt mine un gust de vara in august, cu miros de asfalt incins si bucurie, cu o atmosfera generala te molesala muta de caldura, cu vant dulce de nepasare a tineretii ,de rememorare cu zambetul pe buze a tuturor amintirilor. Apoi cred ca urmeaza o "toamna a despartirilor", cu un covor de frunze brune si galbene, cu adierea calduta sub soarele de septembrie, cu melancolicul cer cenusiu ce pare ca sta sa ninga si care te imbie catre o tristete, catre un dor usor de pers. respectiva. Si apoi urmeaza natural o iarna a despartirii in care dorul bate naprasinc precum gerul din noptile de decembrie.
Dar dupa toate astea, intr'o zi te vei trezii intr un inceput de primavara, vei constata ca a trecut deja mult timp si ca te ai obisnuit cu asta si ca peste tot in jurul tau a rasarit o noua viata.

Si ajungem din nou la ciudatenia despartirii despre care vorbeam. Te trezesi intr o dimineata de primavara si te surprinzi facand acelasi gesturi, gandind la fel , imprumutand aceleasi vorbe ca ale persoanei pierdute, deci atunci le urai sau poate le considerai stupide. Acum intelegi rostul si importanta lor si le faci cu drag, de dragul lui/ei. Acum e o parte din tine si stii ca o sa cari toata viata geamantanul cu numele pers scris pe el.