Stii ce e ciudat? Iti spun eu ce e ciudat: cand o persoana pleaca din viata ta. Despartirile sunt ciudate.
Vorbesc aici despre cele trei tipuri de despartiri principale, interumane , bine-inteles:
-atunci cand te desparti de cineva pt. ca acea persoana a murit (aceasta fiind cea mai grea despartire, mai acida, mai dureroasa, mai fulgeratoare, pt ca smulge intr"o fracitune de secunda o parte din tine)
-despartirea de persoana iubita, si ma refer aici la "divortul" sentimentimental. Este, dealtfel, o despartire idioata, o ipocrizie pe care oamenii si'o permit din cauza unei inconstiente narcisiste de nebanuit. "Divortul" dintre membrii unui cuplu este o despartire tampita din doua puncte de vedere : unu , pt ca ajungi la divort din cauza faptului ca iti dai seama ca langa tine nu e persoana potrivita , nu e sufletul tau pereche , nu el cel care ar trebui sa te completeze ; ceea ce te face un idiot/o idioata pt ca n'ai fost cababil/capabila sa iti dai seama de asta de la inceput , pt ca ti'ai permis tie cat si partenerului sa va "aruncati" intr'o relatie desi subconstintul vostru stia foarte bine ca nu va rezista. In mare parte, de acest tip de divort au parte oamenii foarte ignoranti, care nu dau importanta sufletului , intimitatii noastre personale. Ignoranta si idiotenia oamenilor nu este decat o mare pierdere de timp, energie si sentimente atat ale tale cat si ale partenerului , lasand in urma doar un gust amar si regrete.

In viata nu ai timp decat sa iubesti persoana potrivita.

Si doi, ajungi la "divort" din cauza egoismului si al orgolilului. Sunt atat de rari oamenii capabil sa se daruiasca sufleteste, intru'totul persoanei iubite. Cum pot fii oamenii atat de inconstienti? Daca ai norocul de a'ti intalni iubirea, cum de iti permiti si ipocrita pretentie de a nu fi cu pers. respectiva ,pe motivul orgolilui si egoismului ? Cand vine vorba de iubirea adevarata, aceste cuvinte nu exista. Viata e mult prea scurta ca sa o petreci facand ambtii, si daca te aflii printre norocosii care iubesc ,atunci doar fa'o ! Doar iubeste ! Pentru ca iubirea nu are nici'o definite.

 Iubirea doar este.

-si in sfarsit, despartirea de prieteni. O despartire controlata de univers, cand drumurile voastre inceteaza sa se mai intersecteze ,pt ca fiecare dintre voi trebuie sa ajunga intr'un anumit loc, pe un alt drum , unde are de indeplinit alt destin, departe de al tau.
Vorbesc despre despartirea de prietenii din copilarie, de la liceu, din facultate sau dintr'o perioadata importanta din viata ta; de acei prieteni care compun amintirile tale cele mai frumoase. Amintiri pe care le iubesti si le pastrezi cu pasiune in suflet pana la batranete.
E greu sa'ti vezi prietenii plecand, facandu'ti cu mana in semn de un "la revedere" nesigur.Ii vezi carand geamantanul cu amintiri pe care i l'ai incredintat, un geamantan pe care doar el poate sa'l care si sa'l deschida, un geamantan care contine intreaga perioada si care speri sa o tina captiva  acolo pt cand iti va fi dor. Dar de cele mai multe ori nu se intampla asa , de cele mai multe ori si prietenul tau vede acelasi lucru in tine: te vede facandu'i cu mana si tinand geamantanul lui cu amintiri, si la fel ca si tine iti incredinteaza toate amintirile sperand ca o sa le tii in siguranta pana cand se va intoarce.
SI astfel nu exista nici un geamantan, si toate amintirile se pierd in terminalul aeroportului numit Timp. Pt ca asta e vrerea lui , nu putem cara bagaje cu trecutul, trebuie sa le pierdem , trebuie sa suferim dupa ele in prezent si sa speram ca le vom regasi in viitor.

Aceasta, cea din urma despartire are pt mine un gust de vara in august, cu miros de asfalt incins si bucurie, cu o atmosfera generala te molesala muta de caldura, cu vant dulce de nepasare a tineretii ,de rememorare cu zambetul pe buze a tuturor amintirilor. Apoi cred ca urmeaza o "toamna a despartirilor", cu un covor de frunze brune si galbene, cu adierea calduta sub soarele de septembrie, cu melancolicul cer cenusiu ce pare ca sta sa ninga si care te imbie catre o tristete, catre un dor usor de pers. respectiva. Si apoi urmeaza natural o iarna a despartirii in care dorul bate naprasinc precum gerul din noptile de decembrie.
Dar dupa toate astea, intr'o zi te vei trezii intr un inceput de primavara, vei constata ca a trecut deja mult timp si ca te ai obisnuit cu asta si ca peste tot in jurul tau a rasarit o noua viata.

Si ajungem din nou la ciudatenia despartirii despre care vorbeam. Te trezesi intr o dimineata de primavara si te surprinzi facand acelasi gesturi, gandind la fel , imprumutand aceleasi vorbe ca ale persoanei pierdute, deci atunci le urai sau poate le considerai stupide. Acum intelegi rostul si importanta lor si le faci cu drag, de dragul lui/ei. Acum e o parte din tine si stii ca o sa cari toata viata geamantanul cu numele pers scris pe el.

Iubirea vietii mele !

Era intuneric , foarte frig si nu stiam pe unde sa o mai iau ! Simteam undeva acolo ca e in regula , ca n u a murit ! Nu avea cum sa moara , simteam o o prezenta care ma linistea langa mine in timp ce mergeam . Nu avea cum sa moara ! Singurul lucru care a murit in seara aia m fost eu ! Cata durere ...Nu sunt o persoana care sa poata indura o asemenea pierdere ! Stiam c anu sunt in stare sa dau ochii cu moartea , de orice fel ar fi ea . Nu puteam sa'l pierd asa ! Nu in felul asta ! Sunt constienta ca se va intampla la un moment dat , dar nu se putea termina totul asa ! Am dezamorsat in mine o mie de sinucideri pana am urcat scarile ! Ma gadeam ca am renunat prea repede , dar nu aveam unde sa'l mai caut ! L'am auzit insa si atunci am inceput sa plang si mai tare ! Am trait un soc , ca un traznet mi'a taiat picioarele si mainile , m'a secerat. M'am trantit jos plangand din tot sufeltul , genul ala de plans sfasietor , care nici n 'ai idee ca exista in tine , genu' ala de plans care te face sa plangi . Imi era deajuns doar sa'i aud pe cei din jurul meu vorbind cu el ! Imi era doar de ajuns timpul prezent in propozitiile despre el .

Stiu doar ca in momentul cand mi'am dat seama ca s'ar putea sa il pierd , am ... nu stiu cum sa descriu , am dus mana la gura incercand sa resping sughiturile de plans care voriau sa iasa afara , ma gandeam cum nu o s apot dormi in noaptea respectiva , ma intrebam ce o sa ma fac ! Am inceput sa'l injur asa cum o faceam cand in certam pt. cine stie ce , Doamne ! Cat iti multumesc ca mi l'ai adus inapoi ! Iarta'ma !
 Cand ma intorceam spre casa am inceput sa zic Tatal nostru ! Si Doamne ! Cat iti multumesc ca ti'ai aplecat ureachea sa'mi asculti rugaciunea !

A fost un semnal de alarma in viata mea ! Am inteles ! E timpul sa schimbam lucrurile !

Chemati'mi un taxi , vreu sa fug in mine :l

Cat doare ! Cat poate sa doare fiecare nenorocita de secunda ! Ma intreb daca o sa mai fiu vreodata intreaga ! Ma intreb daca o sa mai gasesc vrodata pe cineva la  fel de ...
Cuvinte nenorocite care mi se zbat acum prin cap ! Spui ca m'ai iubit ? De ce nu pot sa o cred ! Nenorocita de iubire ! Eu te'am iubit ! Da !

Nenorocita de viata...

Nu stiu cum sa las in urma timpul ! Nu stiu cum sa imi revin ! Ai avut dreptate ! O sa cad ! Stai linistit , nu o sa te las sa vezi asta ! Dar urlu in mine pt. ca nu mai pot ! Sunt singura .

Nenorocita de singuratate.

De ce fac oamnii asta ? De ce gresesc ? De ce nu'i pasa nimanui niciodata . Nenorocita de nepasare .De ce mi'ai schimbat viata ? Acum , cand aveam nevoi de speranta ? Zici ca pot sa mai duc ? Ok , fie cum spui tu , doar lasa'ma sa uit , caci nu mai pot !

Dar o sa fie bine nu ? O sa fie bine ! De ce nu zice nimeni ca o sa fie bine ! Aloo ! Asa e , nu mai am nici eco u . M'am parasit pe mine insumi , cum am putu "eu" sa ma tradez pe mine ? Unde  o sa mai gasesc un alt "eu" ? Unde ? Cand ?

Nenorocitul de timp ...

MI'e dor si doare ...

Just give me a reason

 Iubirea alaturi de credinta sunt singurele forte de pe Pamant care il fac pe acesta sa se roteasca in jurul Soarelui . Ce gravitatie ? Ce axa de rotire ? Prostii .

De ce ? Simplu . Ceea ce ne defineste si ne diferentiaza de celelalte  vietati ,  sunt aceste doua stari existentiale  , fara ele noi nu am fi oameni , si fara oameni , Pamantul nu ar mai avea nici'un rost sa se roteasca .

Iurbirea este un sentiment atat de fascinant si de complex ... nu'l poti intelege decat atunci cand il experimentezi , il traiesti cu adevarat - la fel si credinta . De ce sunt "forte" ? Pentru ca actioneaza asupra omului cu o puetere incredibila , inconstient si complet independent de voina omului . Ele vin atat din exterior cat , mai ales din interiorul fiintei umane si ne conduc fiecare pas si fiecare gand pe care il avem .

Nu noi alegem pe cine sa iubim , iubirea se intampla pur si simplu  , exceptia de la regula este desigur iubirea paternala care este patologica si ereditara si care ne'a fost data ca un dar , fiind desigur lianul care mentine intreaga umanitate . Daca nu ne'am iubi nici parintii Pamantul s'ar numi Gradina Zoo iar noi am fi niste simple animale .

Avem impresia ca ne alegem singuri prietenii , partenerii , iubitii , dar nu e asa ; ajungem in situatii in care persoana de langa noi este cu totul si cu totul diferita decat  idealul pe care il ai stabilit in cap . Si atunci , daca lucrurile stau chiar asa , de ce ne este dat sa intalnim persoanele respective , sa constuim relatii sau prietenii cu acestea , de ce Eros alege sa ne uneasca in cele mai traznite combinatii ? Poate pentru ca oamenilor le este dat sa invete tot de la oameni ; intr'o uniune , fiecare invata cate ceva de la celalalt , iar la sfarsitul vietii , toate aceste lucruri pe care le'am invatat ne definesc ca oameni . Nu conteaza daca finalul este unul fericit sau nu , daca fata a ramas impreuna cu baiatul  , importante sunt clipele petrecute impreuna .

Desigur iubirea are forme care mai de care mai ciudate , de la ura la simpatizare , de la a fi indragostit pana la a fi dezgustat , de la suparare pana la fericire , dar nimic nu se compara si nicio alta forma a iubirii nu e mai perfecta decat cea pentru Dumnezeu . Iubirea pentru Dumnezeu implica automat credinta  , singura iubire pe care stii ca o vei primi neconditionat si irevocabil este iubirea lui Dumnezeu catre tine , si asta este cred cel mai reconfortant gand al fiintei umane , sa stii ca cineva acolo sus de iubeste .Este adevarat ca noi , oamenii ne mai abatem de la drumul cel drept , neglijand iubirea pe care o avem fata de El , dar important este sa stim sa gasim drumul inapoi , si sa speram ca Dumnezeu in iubirea Lui infinta pentru oameni ne va ierta.

Dupa cum spuneam iubirea implica credinta si cel mai tragic lucru este atunci cand oamenii isi pierd credinta ori fata de Dumnezeu , ori fata de cel de langa el . E ca si cum totul s'ar degrada , chiar si cilpele frumoase petrecute impreuna . Indoiala este cea mai grea boala a sufletului omenesc , precum un parazit ,ea se hraneste cu tot ce este mai bun in om , lasand in urma doar gol si cenusa , ca un pamant ars care stii ca nu va mai fi vrodata roditor . Insa ca orice boala are si un remediu lasat tot de bunul Dumnezeu : iertarea si uitarea . 

Cum poti ierta pe cineva care te tradeaza in cel mai dureros mod , cum poti uita faptele celui de langa tine ? In asta consta frumusetea lui Dumnezeu, pt. ca stii ca in relatia cu El , nu'ti vei pune niciodata aceste intrebari , pt. ca Dumnezeu nu te va trada niciodata.Si totusi daca ar fi sa raspun la intrebari cred ca raspunsul ar fi simplu :  prin iubire . Sa lupti pentru cineva indiferent de cat de mult a gresit, sa uiti tot , doar de dragul de a avea acea persoana langa tine , sa inveti sa iubesti din nou . Asta este iubirea suprema pe care un om poate sa o aiba fata de semenii sai , iubirea prin sacrificiu .