Era intuneric , foarte frig si nu stiam pe unde sa o mai iau ! Simteam undeva acolo ca e in regula , ca n u a murit ! Nu avea cum sa moara , simteam o o prezenta care ma linistea langa mine in timp ce mergeam . Nu avea cum sa moara ! Singurul lucru care a murit in seara aia m fost eu ! Cata durere ...Nu sunt o persoana care sa poata indura o asemenea pierdere ! Stiam c anu sunt in stare sa dau ochii cu moartea , de orice fel ar fi ea . Nu puteam sa'l pierd asa ! Nu in felul asta ! Sunt constienta ca se va intampla la un moment dat , dar nu se putea termina totul asa ! Am dezamorsat in mine o mie de sinucideri pana am urcat scarile ! Ma gadeam ca am renunat prea repede , dar nu aveam unde sa'l mai caut ! L'am auzit insa si atunci am inceput sa plang si mai tare ! Am trait un soc , ca un traznet mi'a taiat picioarele si mainile , m'a secerat. M'am trantit jos plangand din tot sufeltul , genul ala de plans sfasietor , care nici n 'ai idee ca exista in tine , genu' ala de plans care te face sa plangi . Imi era deajuns doar sa'i aud pe cei din jurul meu vorbind cu el ! Imi era doar de ajuns timpul prezent in propozitiile despre el .
Stiu doar ca in momentul cand mi'am dat seama ca s'ar putea sa il pierd , am ... nu stiu cum sa descriu , am dus mana la gura incercand sa resping sughiturile de plans care voriau sa iasa afara , ma gandeam cum nu o s apot dormi in noaptea respectiva , ma intrebam ce o sa ma fac ! Am inceput sa'l injur asa cum o faceam cand in certam pt. cine stie ce , Doamne ! Cat iti multumesc ca mi l'ai adus inapoi ! Iarta'ma !
Cand ma intorceam spre casa am inceput sa zic Tatal nostru ! Si Doamne ! Cat iti multumesc ca ti'ai aplecat ureachea sa'mi asculti rugaciunea !
A fost un semnal de alarma in viata mea ! Am inteles ! E timpul sa schimbam lucrurile !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu