Taur 28.07.2014

Se spune ca ar trebui sa faci dragoste cu mintea unui taur , ca el sa faca dragoste cu tot ceea ce reprezinti tu.
Eu am fost cu un taur ... E mai mult decat "wow" !
Poate ca sunt incapatanati si mandrii, nu recunosc niciodata cand gresesc ,sunt orgoliosi pana in maduva oaselor si lenesi peste masura ... dar daca reusesti sa treci macar un pic peste cele 100 de straturi , daca reusesti sa-i musti dintr-un coltisor de inima descoperi ceva fantastic.
Taurii au in minte dragostea , dar in sufletul lor va fii intotdeauna libertatea. Daca iubesti un taur va trbui sa intelegi asta, sa accepti asta , sa respecti asta!! Eu am inteles prea tarziu cata nevoie de stabilitate si cat de multa iubire are nevoie un taur. Da! Poate sa para foarte popular, poate sa cunoasca  1000 de persoane dar nu multi ajung la inima lui ... E important sa-i intelegi singuratatea ...

Taurii sunt frumosi prin simplitatea lor. Sunt corecti , clari , isi aleg cu multa atentie cuvintele,sunt siguri pe ei , stiu ce isi doresc de la viata , sunt niste amanti incredibili  si niste parteneri extraordinari mai ales pt cei instabili ... Insa ei nu accepta instabilitatea. Ei stiu ce merita.
Sunt radicali uneori si chiar daca pare ca au uitat,cu siguranta ca nu au si iertat.
E atat de greu sa patrunzi in inima unui taur , mai ales dupa ce ai gresit.

Eu am invatat sa iubesc un taur neconditionat, fara sa primesc inapoi si pt un Capricorn asta inseamna enorm de mult.

Se mai spune ca daca un taur te iubeste cu adevarat atunci nu te va lasa niciodata sa pleci.

Pe mine m-a lasat sa plec ...

Gara de Nord. 26.07.2014

Ma intreb uneori daca sunt singura persoana de pe lume care uraste garile.
Cu siguranta ca nu.
Le-am urat inca de mica. Mi s-au parut mizerabile, infecte si scarboase,un loc unde fericirea si  tristetea vin si pleaca odata cu trenurile. Un loc in care pute a mucegai pt ca acolo putrezesc visele tuturor. In Gara.
Pentru mine,garile sunt biserici ale sufletului scufundate in sacralitate,cu cat mai vechi cu atat mai apasatoare, mai sinistre pt ca poarta greutatea atator amintiri, emotii , atatia mii si mii de oameni, atatea mii de visuri . atatea sperante stinse...

Ma intreb uneori daca sunt singura care simte ca nu mai are aer atunci cand intra in Gara, daca sunt singura care simte prezenta fantomelor destinelor care au sfarsit acolo. E imposibil sa nu simti presiunea, presiunea Universului si a Timpului, ca o gaura neagra care le permite acestor forte sa se  joace cu noi- prostii de muritori.

Urasc garile, in special Gara de N. Pt ca acolo mi-am inghitit inima...si n-am mai gasit-o de atunci. In Gara de N , la linia 4 , mi-am cautat fericirea si mi-am gasit sfarsitul.
Dupa atata timp inca imi amintesc cu claritate momentul cand am intrat in gara, super grabita pt ca intarziasem, incercand sa-mi dau seama pe unde sa o iau ... oh! si mama care ma suna in continuu pt ca nu stiu ce mai facuse tata. E ciudat ca imi amintesc toate astea dar despre ce vorbeam cu mama nu. Nu mi aduc aminte decat cum ii spuneam "da ,da" in timp ce te urmaream cu privirea , pe furis ... Am uitat sa mai vorbesc atunci,n-am mai vazut pe nimeni altcineva.De atunci ai fost doar tu.

Doar tu.

Acolo, in Gara de N m-am ratacit pe mine pentru totdeauna. Si acum nu ma mai gasesc.Chiar daca m-as intoarce acolo.. n-as face altceva decat sa caut himere. Nu stiu unde e inima mea ... Poate e inca la tine , poate inca asteapta tacuta trenul sa se intoarca la Bucuresti ... sau poate e in Gara ... asteapta un anume calator care sa mi-o aduca inapoi.

Poate ca in Gara sunt mii de alte inimi ca a mea care asteapta sa se "cunune" sub bolta acestei biserici ancestrale ... asa cum au facut si ale noastre candva ...

Traiesc calatoria noastra impreuna la nesfarsit. Ai venit si te-ai asezat pe bancheta de langa mine si nu m-ai mai lasat sa privesc pe geam minunatul peisaj al vietii . Ai facut toate astea fara ca macar sa ma intrebi daca iti dau voie sa stai langa mine. Asa ai si plecat. Si acum compartimentul meu e prea mare.

Acum calatoresc prea rapid prin viata si incerc din rasputeri sa privesc pe geam la spectacol,insa singuratatea si amprentele tale tipa in vagonul asta gol.Ma intreb adesea de ce a trebuit sa calatorim noi doi impreuna, care dintre noi doi nu a avut bilet, de ce nu am avut o destinatie comuna si ce a trebuit eu sa invat de la tine.
Desi .. daca stau sa ma gandesc,un lucru am invatat cu siguranta de la tine. Nu cum sa calatoresc cu trenul ci cum sa zbor.
Ai uitat insa sa ma inveti sa zbor si singura, fara ajutorul tau. Daca pt tine eu n-am fost decat o statie intr-o gara , tu pentru mine ai fost o intreaga calatorie, o intreaga aventura... si inca doare nespus de mult acest lucru....

Ma intreb daca de acum o sa mergi doar cu masina, sau poate zbori deja,in lumea ta fericita cu avionul ... insa daca mai treci vreodata prin Gara, si vezi o inima ratacita sa o aduci inapoi, te rog!

My dear first love , 06.07.2014

Recunosc ca a-ti scrie o scrisoare e putin cam prea "teatral" , prea "cheesy" , poate putin "lame" insa nu esti aici ca sa-ti  spun toate astea face-to-face .

Poate nici nu o sa o citesti pana la capat ...

Poate o scriu mai mult pt mine . As vrea sa-mi aduc aminte mereu de felul in care ma simt acum.

Sau poate o scriu pt ca vreau sa vezi cat de mult apreciez tot ce mi-ai dat si cat de important ai fost - si esti - in viata mea.

Poate ca nu esti primul baiat pe care l-am iubit dar esti cu siguranta prima dragoste pe care am gustat-o pe deplin. D-aia tu esti " my first love" .

Love, in primul rand as vrea sa stii ca o sa te sterg o perioada de pe facebook. Nu as suporta sa vad nimic legat de tine , sa vad cat de linistit o sa-ti duci viata in continuare pe principiul " Daca nu e ea, urmatoarea ... " .

Daca o sa primesti peste un timp cerere de la mine, inseamna ca atunci mi-a trecut durerea, mi-am refacut viata si sunt ok. Sa-mi dai accept !

Trebuie sa recunosc ca tu esti cel care m-a facut sa vad viata in diferite forme si culori , ai umplut-o de pasiune si euforie atat de mult , incat chiar daca ma simteam obosita nu m-am putut oprii niciodata. Am vrut tot ce puteai sa-mi dai !

Tu esti motivul pt care o sa-mi fie greu sa mai gasesc pe atlcineva pt ca ai ridicat standardele atat de sus in anumite privinte ...

"Esti genul de baiat dupa care o sa-mi revin foarte greu..."

Nu spun ca esti perfect , esti la fel de imperfect ca noi toti si desii stii asta prea bine , mie nu mi-ai inteles si acceptat niciodata imperfectiunile..

Banuiesc ca m-ai iubit , privind la toate ,in urma . Pe 8 iulie se fac 5 luni de cand te cunosc :)) .

#club #kulturhouse #sarut #5dimineata #drunk #love #1mai #sex #morelove #bebelus #rozalinda #candaiplecat #moredrinking #sesiune&sex #campulung #geek'sstuff #theend

You fucking rocked my world ! XD

Stiu ca am fost geloasa si am facut faze naspa . N-am stiu niciodata cum sa ma descurc cu gelozia . E un sentiment patetic , specific oamenilor slabi . Doar ca mi-a fost intotdeauna frica sa te pierd si indiferent de cat de mult imi spuneai ca ma iubesti , intotdeuana am fost putin nesigura in sufletul meu. Nesigura in general.

Nu stiu ce sa fac cu bagajul de amintiri despre noi , toate atingerile , toate sarutarile ... tot ... :) .

Cred ca probabil o sa-l car dupa mine toata viata .

Chiar daca am fost posesiva si geloasa cu dragostea noastra , nu pot face asta si cu tine . Vorbeam serios cand ti-am spus ca nu-mi doresc sa se intoarca roata .Chiar imi doresc sa o gasesti pe fata aceea... Doar promite-mi ca Roxana ramane Roxana .

M-ai lasat cu abilitatea de a pretuii si de a iubii enorm , cu niste standarde ridicate, cu cate ceva despre "a fi pozitiv", cu inima franta si cu multe nopti in care o sa plang dupa tine :))

Am ajuns la concluzia ca indiferent de cat de mult iubesti pe cineva nu ai cum sa nu-l ranesti; tine doar de "a ierta " si de " a uita" .

Sper ca nu am fost ca toate celelalte , sper ca am lasat ceva din mine acolo si daca am facut asta inseamna ca te-am schimbat putin. Btw : take good care of my pictures if you kept them :-". i hope you did.

Nu are rost sa-ti mai spun cele doua cuvinte . Poti sa citesti mai jos o intreaga postarea despre asta :))

With love , maimutica :))

Povestea asta este extazyul meu pt cand vreau sa cred iar in dragoste ...

Nuvela cea mai dezgustătoare din această carte

Avertisment: anumite pasaje din acest text pot şoca sensibilitatea unora dintre cititorii noştri, şi anume a celor mai romantici.

Simt că voi plânge iarăşi gândindu-mă din nou la povestea aceea. Dar trebuie să o povestesc: există oameni cărora exemplul meu le va fi poate de folos. Astfel voi avea cel puţin iluzia că nu am distrus zadarnic cea mai frumoasă poveste de dragoste din viaţa mea.

Totul a început printr-o glumă. Îmi amintesc de parcă totul s-ar fi întâmplat ieri. Am întrebat-o ce ar fi în stare să facă pentru a-mi dovedi că mă iubeşte. Mi-a răspuns că orice. Atunci eu am surâs, şi ea de asemenea. Cât eram de inconştienţi!

Atunci a luat-o totul razna. Înainte făceam dragoste întruna, fără să ne gândim la altceva. Era o dovadă de dragoste care ne ajungea. Era ca şi cum am fi băut un pahar de apă - numai că asta avea mai mult gust şi că ne era tot timpul sete. Era de ajuns ca ea să mă privească şi simţeam cum sexul meu începe să trăiască. Îşi întredeschidea buzele; îmi lipeam buzele de ale ei; limba ei îmi lingea gingiile; avea gust de fragă Tagada; îmi răsfiram degetele în părul ei parfumat; ea îşi strecura mâna pe sub cămaşa mea şi îmi mângâia pielea; respiram mai repede; îi descheiam sutienul de dantelă neagră şi-i scoteam sânii; aveau un gust de bomboană Kréma; trupul ei era o cofetărie; un self-service; un fast-food în care îmi plăcea să hoinăresc pe îndelete, şovăind între chiloţii ei umeziţi şi sânii ei în număr par; aşa se întâmplă când faci dragoste; te duci şi te întorci de multe ori; când ejaculam, o strigam pe nume; şi mă striga şi ea pe mine.

Punct şi virgulă: iată un lucru foarte erotic.

Eram o pereche de îndrăgostiţi, asta şi nimic altceva. Totul a luat-o razna când am hotărât că dragostea are nevoie de dovezi. Ca şi cum a face dragoste nu mai era de ajuns.

La început nu a fost mare lucru. Ea mă ruga să-mi ţin respiraţia timp de un minut. Dacă izbuteam însemna că o iubesc. Era uşor. După aceea, mă lăsa liniştit câteva zile. Dar începeam eu.
- Dacă mă iubeşti, ţine-ţi degetul în flacăra lumânării până când îţi voi spune eu să-l scoţi.

Mă iubea cu siguranţă. Am râs cu poftă când i-am doftoricit băşica de pe degetul arătător. Habar nu aveam însă că intrasem într-un angrenaj infernal.

Rând pe rând aveam câte o idee. Dar pretenţiile noastre creşteau de la o zi la alta. Ca să-i dovedesc iubirea mea, a trebuit, rând pe rând:
- să ling closetul în interiorul lui;
- să-i beau pipiul;
- să citesc în întregime romanul lui Claire Chazal;
- să-mi arăt coaiele în timpul unui dejun de afaceri;
- să-i dau o sută de mii de franci fără să am dreptul să o regulez;
- să-mi dea două palme, cu multă lume de faţă, în cafeneaua Marly, fără ca eu să am dreptul să protestez;
- să rămân închis, timp de zece ore, stând în picioare, în dulapul unde sunt ţinute măturile;
- să port verigi în sfârcurile ţâţelor;
- să mă îmbrac ca o femeie într-o seară când îşi va primi prietenele la cină, şi să servesc la masă.

La rândul meu, ca să verific dacă mă iubea, am silit-o:
- să mănânce un căcat de câine găsit pe stradă;
- să poarte un godemiché în anus timp de trei zile fără să se poată căca;
- să vadă până la capăt ultimul film al lui Claude Lelouch;
- să pună să i se găurească clitorisul, fără anestezie;
- să meargă cu mine la o petrecere şi să mă vadă cum mă dau la toate prietenele ei, fără să reacţioneze;
- să se lase regulată de câinele al cărui căcat îl mâncase;
- să rămână legată de un semafor, o zi întreagă, doar în furou şi în chiloţi;
- de ziua ei, să se deghizeze în căţea şi să-şi primească invitaţii lătrând;
- să meargă la Régine dusă în lesă.

Sigur este că războiul era oarecum declarat. Dar totuşi acesta nu era decât începutul. Căci apoi am hotărât de comun acord că la aceste dovezi ale dragostei noastre trebuiau să participe şi alte persoane.

Într-o seară, am mers cu ea la nişte prieteni ai mei sadici. Avea o bandă peste ochi şi mâinile prinse în cătuşe, înainte de a suna la uşă, i-am amintit regulile jocului:
- Dacă nu mai vrei să continui, înseamnă că nu mă mai iubeşti.

Dar ea ştia bine regula asta.

Cei trei prieteni ai mei au început să-i taie hainele cu nişte foarfeci. Unul îi ţinea braţele la spate, iar ceilalţi doi îi sfâşiau rochia, sutienul şi ciorapii. Ea simţea cum o cuprindea groaza când metalul rece îi atingea pielea. După ce a rămas goală, au mângâiat-o pe tot trupul: i-au mângâiat sânii, pântecele, fesele, coapsele, apoi au pătruns-o toţi trei, cu degetele, apoi cu sexul, mai întâi fiecare în parte, apoi toţi deodată (unul în gură, altul în vagin şi altul în anus: totul era foarte bine organizat). După ce au juisat în această frumoasă formulă, au trecut la lucruri serioase.

I-au legat braţele deasupra capului, de un inel fixat în perete. I-au scos banda de pe ochi, pentru ca să poată vedea biciul, cravaşa şi biciul cu mai multe curele, apoi picioarele i-au fost fixate de zid cu nişte funii, după care i-au acoperit ochii din nou. Am biciuit-o toţi patru, timp de douăzeci de minute. În cele din urmă, era greu de spus cine simţea cea mai mare oboseală, victima, care îşi pierduse răsuflarea, implorându-ne să ne oprim şi strigând de durere, sau călăii, ce erau istoviţi de efortul fizic pe care-l făcuseră. Dar ea rezistase şi deci mă iubea.

Ca să sărbătorim evenimentul, am însemnat-o cu fierul roşu pe fesa dreaptă.

Şi apoi a venit rândul meu. Fiindcă o iubeam, trebuia să accept să îndur totul, fără să clipesc. Relaţia trebuia să fie de reciprocitate. M-a dus să cinăm la un fost iubit al ei - adică la un tip pe care-l detestam. La sfârşitul mesei, ea îi spuse:
- Iubitule, nu te-am uitat.

Arătând cu capul spre mine, continuă:
- Acest individ ratat nu va putea niciodată să mă facă să trăiesc cu el ceea ce am trăit cu tine. De altfel nu-i bun de nimic, şi se va uita la noi cum facem dragoste, fără să se clintească măcar.

Am rămas aşezat pe locul meu în timp ce ea se instala călare pe predecesorul meu, care îmi era totodată şi cel mai mare duşman. Îl sărută cu poftă, mângâindu-i sexul. El mă privea, uluit. Dar cum eu nu reacţionam, o lăsă să continue, şi curând ea se înfipse în mădularul lui. Niciodată, în toată viaţa mea, nu suferisem în asemenea hal. Îmi doream să mor pe loc. Dar îmi spuneam întruna că suferinţa asta era dovada dragostei mele. După ce au avut un orgasm simultan, ea s-a întors către mine, epuizată, scăldată în sudoare, şi mi-a cerut să plec, pentru că voiau să o ia de la capăt, dar de data asta singuri. Atunci am izbucnit în hohote de furie şi de deznădejde. Am implorat-o:
- Fie-ţi milă, decât asta, mai bine cere-mi să-mi taie un deget!

Ea chiar îmi îndeplini cererea: îl puse pe rivalul meu să-mi amputeze prima falangă a degetului meu mic de la mâna stângă. Era îngrozitor, dar mai puţin teribil decât dacă i-aş fi lăsat singuri. Şi apoi: e mai mic sacrificiul de a nu te mai putea scărpina în ureche cu mâna stângă decât să fii încornorat de un idiot.

Din acel moment, iubirea noastră ceru întruna tot mai multe dovezi că există.
Am obligat-o să facă dragoste cu un prieten seropozitiv, fără prezervativ (într-o noapte cu adevărat sălbatică).
M-a rugat să sug sexul tatălui ei.
Am pus-o să se prostitueze pe bulevardul Foch: ridicată fiind de poliţişti, a fost violată colectiv de jandarmii-călare şi de câţiva cerşetori, fără ca eu să ridic nici măcar degetul cel mic (pe care, de altfel, mi-l tăiase). Mi-a înfipt un crucifix în anus în timpul slujbei de înmormântare a propriei mele surori, cu al cărei cadavru trebuise să fac sex înainte.
M-am culcat în faţa ei cu cele mai bune prietene ale sale.
M-a silit să fiu martor la căsătoria ei cu fiul unui foarte bogat agent economic.
Am închis-o goală într-o pivniţă plină de şobolani şi de păianjeni.
Şi să nu uit ceea ce a fost cel mai rău: a împins viciul până într-acolo încât m-a obligat să cinez între patru ochi cu Romane Bohringer.
Timp de un an, am făcut totul, TOTUL. În asemenea măsură încât nu mai ştiam ce să inventăm.
Şi apoi, într-o zi, când mi-a venit mie rândul să o testez, am găsit, în sfârşit, DOVADA ultimă a iubirii. Cea care însemna că ea mă va iubi pentru totdeauna.
Nu, nu am ucis-o. Ar fi fost prea uşor. Voiam să sufere toată viaţa ei, să-mi certifice iubirea ei absolută în fiecare secundă şi până la moarte.

Iată de ce am părăsit-o.
Şi iată de ce nu m-a mai văzut niciodată.

Cu fiecare zi care trece, suferim tot mai mult, gândindu-ne unul la celălalt. De mulţi şi mulţi ani, plângem amândoi. Dar ea ştie, ca şi mine, că nu poate fi altfel.

Cea mai frumoasă dovadă de dragoste este pentru noi aceea de a nu ne mai vedea niciodată.

Frédéric Beigbeder: Nuvele sub ecstasy