Dragul meu,

Vreau să încep prin a te ruga să iei parcul ăla și să ți-l afunzi adânc în….. suflet.

Ai intrat în viața mea, m-ai iubit sau ce naiba mi-ai făcut, așa cum nu a făcut-o nimeni. Și nu sunt tocmai o începătoare nici eu. M-ai făcut să mă cutremur de bucurie și plăcere. Mi-ai creat o dependență soră cu nevoia de aer și acum…. îmi ceri să ne vedem în parc la 10 noaptea? În același parc în care ai mai încercat de vreo două ori să îmi explici, mai corect, să îmi impui anumite adevăruri ale tale. Nu am vrut să vin! Da! ”Teren neutru”?! Nu vreau astfel de dueluri. Să-ți redirecționezi sms-urile alea de la 11 noaptea către your ass. Ai venit o oră cu transportul în comun și eu nu am putut să merg două minute pe jos. Asta îmi scrii tu? Recunosc că am greșit în urmă cu câteva zile, nu am fost ok, am fost proastă și frustrată. M-am făcut preș zile la rând rugându-te să vii, implorându-te, arătându-ți clar că îmi pare rău și tu… mă chemi în parc. Eu care aș fi dat orice să te țin în brațe și să dorm măcar pe pieptul tău. Mă așteptam să dai ușa de perete și să ne iubim așa cum știm noi, să îmi pară rău că am fost proastă. Tu mă chemi în parc să ce? Să căutăm virgulele în exprimări filozofico-orgolioase sau să mă inciți să nu mai pot dormi toată noaptea? Nu suntem niște copii scăpați de sub supravegherea părinților cinci minute și care dau fuga în parc să se excite reciproc și apoi să fugă acasă! Îmi era și îmi este dor de tine! De tot ce însemni tu. De prezența ta, de privirea ta, de mirosul tău, de tremurul tău, de ”neștiințele” tale. De tot. Știi că m-ai cotropit și acum îți bați joc de mine. Ce câștigi din asta? Nu te voi iubi mai tare dacă mă înjosești, dacă mă faci să recunosc cu voce tare că: Da, ești cel mai tare bărbat pe care l-am cunoscut în viața mea! Nu! Îmi faci silă pentru că te joci cu sufletul, orgasmele și zilele mele. Da, ești tare și mă faci să tremur doar când te văd. Știi asta și o mai spun o dată în gura mare tocmai pentru a mă lecui. Vii până la 100 de metri de mine, vii și îmi lași cadouri în cutia poștală și nu urci? Ce joc de rahat!? Tu ai fi fost cel mai frumos cadou pentru mine. E un joc ce simt că nu are de-a face cu tine, ăla sincerul; nu se potrivește în decor. Piesa asta e din alt puzzle.

Puteai să mă scoți mai bărbătește din viața ta. Puteai să te comporți pe măsura puterii tale sexuale. Dar, nu. Ai ales să îmi arăți că ai putere doar în ….. și atât.

Îmi este și îmi va fi greu… o vreme. Voi visa la atingerile tale, la cutremurările mele. Voi plânge, te voi înjura, voi săruta perna care mai poartă încă mirosul tău. Vor fi zile când voi fi o zgripțuroaică acuzând bărbații și zile în care voi adulmenca fiece bărbat care va trece pe lângă mine, dornică de îmbrățișări. Dar până la urmă sper să te scot din viața și orgasmele mele.

Eu

http://petruionescucaibulea.wordpress.com/2014/10/20/amoc/