Vreau sa scriu.
Vreau sa plang.
Am in mine o durere surda.Ma frange
Si de undeva din interior porneste  o placere nebuna de a ma lasa prada acestei dureri.
Vreau sa sufar pt ca vreau sa ma eliberez!
E atat de greu sa fii liber in adevaratul sens al cuvantului, in lumea asta nebuna.
Nici macar nu cred ca stiu ce inseamna sa fii "liber". Si desigur, nimeni nu e dispus sa ma invete.
Sau ... poate ... libertatea nu se invata ?
Cum e sa ai curaj sa traiesti asa cum iti place?
Cum e fara norme , fara moral , fara griji, fara parinti , fara iubiti , fara cunostinte ?
Doar tu ...
Si al tau destin , al tau suflet insetat de libertate.
Acum constat ca nu mai scriu pt ca am devenit deosebit de saraca.
Admir cu tarie copilul din mine . Copilul care era capabil sa-si imprastie sufletul in scris.
Acel copil bogat si frumos pe care l-am pierdut. Cu ce am reusit sa-l omor ?
Cu fiecare fum care se mai inalta din tigara , cu fiecare gand grotesc despre bani, cariera si alte griji pamantene.
Cum de reusesc atat de bine sa-i dezamagesc pe cei din jurul meu ? Si pe mine ...
Unde e copilul ?
Ma intrebam de ce imi spune toata lumea ca imi lipseste increderea ? Cand naibii a disparut ?
Obisnuiam sa fiu plina de incredere, puternica ! Eu eram o luptatoare !
Ce s-a intampla cu mine ?
Traiesc la 20 de ani dramele unui adolescent. Imi pun intrebarile unui tanar de 30. Si visez precum o batranica de 60.

Dar tot ce am nevoie in momentul este sa ... iubesc !